A fost lansat în 2002, împreună cu versiunea 1.0 a .NET Framework.
.NET Remoting este parte dintr-o serie de tehnologii Microsoft care a început în 1990 cu prima versiune de Object Linking and Embedding (OLE) pentru sisteme Windows pe 16 biți. Printre pașii intermediari din dezvoltarea acestor tehnologii se numără și:
- Component Object Model (COM), lansat în 1993
- Distributed Component Object Model (DCOM), lansat în 1997 (și redenumit ActiveX)
- COM+ împreună cu Microsoft Transaction Server (MTS), lansat în 2000
.NET Remoting a dat naștere ulterior la Windows Communication Foundation (WCF), parte din versiunea 3.0 a .NET Framework.
La fel ca omologii săi din tehnologii asemănătoare, Common Object Request Broker Architecture (CORBA) și Java's Remote Method Invocation (RMI) .NET Remoting este complex prin implementare dar în același timp trivial de utilizat.
.NET Remoting, permite în esență expunerea unei instanțe de clasă peste granițele procesului în care aceasta rezidă. Acest lucru permite adresarea (referirea prin referințe) din alte procese (fie ele pe aceeași mașină, în rețeaua locală sau în altă rețea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu